Călțun

Creasta Făgărașului, ziua 3, lacul Călțun.

M-am trezit destul de târziu, undeva în jurul orei 8:30, știind că urmează o tură de 5-6 ore până la Bâlea. Căldarea lacului Călțun a început să fie inundată de soare semn că era cazul să adunăm corturile și să plecăm. La ora 9:33 am început urcarea spre vârful Lăițel, o potecă puțin mai abruptă, deloc ferită de soare și, bineînțeles, cu un summit fals. Odată ajuns la 2390 de metri, inevitabil și instinctual, mi-am îndreptat privirea spre calea din trecut. Vederea impozantă spre lacul Călțun mi-a înnăscut un sentiment de introspecție, am început să realizez cât de important și de frumos e să trăiesti în prezent, cât de mult se dilată timpul asemenea văii glaciare din fața mea și cât de imaginare erau grijile mele cotidiene. O etapă plină de noi începuturi, știu că sună bizar călătoria fiind abia la jumate, însă așa s-a simțit. Până acum, în primele 2 zile, încercam să fiu cu un pus înainte, să anticipez ce porțiuni urmează și cum le voi face față.